My dearest friend,
08 set 2010 Lascia un commento
in letters, me and my yellow life
Azi e Sf. Maria, ziua mea de onomastica. Nu ştiam de ce m’am trezit cu zâmbetul pe buze 
. Ciudat pentru ca adormisem nervoasa din cauza lui Artemis. Câinele ala de mazta o să ma bage in pământ. De altfel, eu am avut noroc doar de bărbaţi frumoşi cu un caracter deplorabil. Il cataloghez şi pe el acolo.
Normal ca de dimineaţă pana acum mi’a cam dispărut zâmbetul de pe buze. Dar asta e. Încerc cat de cat să ma bucur de orice. Nu ştiu de ce iar mi’a căzut moralul. M’am cam supărat un pic pe mama. Prea o face pe indiferenta in ultimul timp. Adică, da a început să înţeleagă ca noi am crescut şi să’şi mai vadă şi de cavolii ei, nu numai de ai noştri. Dar se comporta de parca ne’ar pedepsi cu indiferenta, ceva de genul “asta ai vrut de la mine, asta primeşti” , un fel de pasarea pe limba ei piere (cea mai tâmpita forma de răzbunare pe care o cunosc – dar şi cea mai efectiva).
La prânz am ras, şi chiar discutam cu fetele ca cel mai mare defect al meu e ca am încredere in oameni. Care spuneau ca e un defect, poate din cauza ca lumea confunda încrederea cu naivitatea, lucru care nu se aplica la mine…nu prea mult, in orice caz. Care spunea ca e cea mai mare calitate a mea. Nu se întâlnesc prea des persoane cu capacitatea mea de a iubi lumea. Eh, personal cred ca a zis o mare cazzata. Nu ma consider chiar opusul mizantropiei, şi am momente când urăsc pe toată lumea fără motiv, şi nu vreau să vad pe nimeni. In afara de tine, se înţelege. dar da, prefer să am încredere in oameni. Chiar dacă de cele mai multe ori rămân inculata. Decât să fiu susceptibila, să trăiesc cu teama ca , “vai! ma va dezamăgi, sunt sigura de asta”, prefer să stau bine cat e bine, fără să umbresc relaţia cu temerile mele prosteşti. Si pana la urma dacă ma dezamăgeşte acea persoana, nu pot să dau vina decât pe mine. M’am aşteptat la prea multe de la ea. Bineînţeles că excepţie la regula asta, face o singura persoana. “Andrea şi Andreea” 
Sâmbăta am vrut să ma duc la mare. Am ajuns la mare, doar ca am ajuns pe plaja la 17:30. Am stat mai putin de o ora ca ma luase frigul de acuma. Dar măcar am fost, nu? Nu mai am cum să ma plâng ca nu am ajuns la mare anu’ asta. Am făcut curat in casa înainte de asta, şi printre lucrurile pe care trebuia să le pun la loc erau şi câteva haine aruncate intr’un colt dintre alea cu care fusesem in România(da mi’au trebuit 2 săptămâni ca să le pun la loc). Intr’un buzunar de la blugi am găsit braţară lu’ Cez. Aia pe care mi’a rupt’o “Andrea şi Andreea” când încercam să’i iau cheile de la maşina, ca să nu conducă beat. Acum o folosesc ca semn de carte. Ma întreb ce face, azi m’a întrebat şi sor’mea de el. Din cate ştiu, e tot in România. Aşteaptă să ii repare maşina ei, aia pe care a stricat’o el. Săraca de ea, mi’e mila de dansa. Ma întreb cum de suporta toate mofturile pe care i le face(de 10 ori mai multe decât îmi făcea mie). Când am vorbit cu el,mi’a zis, citez: “Ma doare’n pula de ea, şi ea ştie.” . Idiotule! asa spuneai se despre mine? Ea ce vina are? In afara faptului ca e săraca cu mintea. Nici un om normal nu se arunca in relaţia aia dacă avea 2 neuroni in cap. Orişicum, nu trebuia să profite de chestia asta. Ma întreb dacă ştie in ce circumstanţe a rupt el maşina? Oare nu şi’a pus întrebarea, unde a fost asta beat ţeapăn de a intrat in şanţ, la ora 6 dimineaţa, cu maşina ei? Probabil şi’a dat seama, era imposibil să nu.Boh?
Sâmbăta seara am rămas la Passoscuro la frate’miu. A plecat luni in Mexic cu munca, norocosul naibii, şi am zis să petrecem şi noi o seara cu toţii. Am ras,am băut şi am jucat reme. Bineînţeles ca eu am fost pe ultimul loc. Dar am jucat destul de bine, am şi închis de doua ori. 
. A fost plăcut. Din cauza diferenţei de vârsta dintre mine şi el, nu prea am avut ocazii să stau asa cu frate’miu cam…niciodată. A fost chiar plăcut, pana a doua zi dimineaţa când mi’a dat in cap. îmi spune:”Mădă, nu’mi împrumuţi şi mie laptopul tău in Mexic?” Cred ca mi s’a oprit inima in gat. Am rămas mai mult de 2 minute imobila, incapabila să vorbesc sau să respir. Îţi jur ca a început dintr’o data să mi să învârtă capul. Pana la urma i l’am dat dar nu poţi sa’ti închipui cat de straniu ma simt. E ciudat. Doar la munca ma satur de computer. Stau practic toată ziua la calculator.Câteodată(ca şi acuma) nu am ce face(sau nu am chef să fac) şi stau pe net. Deci nu’mi lipsesc activităţile mele tâmpite de zi cu zi. Reuşesc să citesc toate blogurile care îmi plac. Mai vorbesc cu unu cu altul pe mess. Ma mai uit să vad care mai sunt noutăţile in domeniul imobiliar, ca tot vreau să ma mut. Cred ca vreo doua ore le fut asa. Nu fac nimic. Mai răspund la telefon dacă mai suna, dar perioada asta e mai relax. De acuma încolo o să înceapă să ma pistoneze. Dar ma simt de parca mi’ar fi tăiat mâinile. Acuma stau şi ma uit la filme vechi pe DVD. Dar tot nu’i bun…
Deci, draga mea, pentru o perioada, nu putem să ne auzim. Asta e motivul pentru care nu ti’am răspuns aseară.Era frate’miu pe adresa mea de Skype.
Ai grija de micuţa de la tine din burtica. Iţi strâng mâinile şi ţi le sărut.
